luni, 12 octombrie 2009

Timp pentru un zambet

Vreau sa zambesc sa fiu optimista azi deaceea voi reda o postare mai veche de-a mea de pe un alt blog.Recitindu-l ma facut sa fiu mai visatoare si sa am o stare de bine.

Privesc cerul si ii gust albastrul sau ,zambesc cand ma trezesc pentru ca vreau sa gust din fiecare dimineata ca si cum m-as gasi in fata celei mai superbe dimineti,imi amintesc ca e toamna si ii simt parfumul ei,cobor scarile diminetii si imi urmaresc umbrelele ratacindu-se prin frunzele ruginite.Frunze galbene,frunze rosii si insangerate, cazute in griul asfaltului incalzit de soare.Pamantul e atat de argintiu, cerul atat de pur in albastrul sau,incat as crede ca universul e cuprins de toamna asta cuprins de amintiri. E inca dimineata ,mai am timp pentru un zambet,inca mai am timp sa ma gandesc la azi ,doar la azi.Inchid ochii si ii deschid din nou,in fata mea o frunza se desprinde usor de ultima secunda a existentei sale si se cufunda prin privirea mea intr-un ultim zbor al toamnei.E dimineata in privirea mea ,ziua de azi e atat de perfecta ,superba in fiecare pas,in fiecare bataie de inima ,in acest gust al toamnei ,al frunzelor ruginii.

Un comentariu:

Anonim spunea...

chiar daca viata e asa de cruda si chiar daca cerul e inorat si chiar daca frunzele cad.Si daca bataile inimii nu mai bat cum bateau atunci cand eram adolescenti.......... tot trebuie sa zambim si sa ne simtim adolescenti