Se pare ca rasare dinnou soarele pe strada mea ploioasa.De fapt anul asta nu prea a rasarit.
Am trait eu cu iluzia asta.Acu 2 saptamani am avut senzatia ca am nimerit intr-un film prost.Era un film careia ii vedem finalul da ma faceam ca nu vad numic.Am vrut sa vad pana unde poate sa mearga diplomatia si perversiunea umana..
Am fost uimita insa cat s-a ingrosat totul.Se pare ca unii nu au bun simt. Arunca cu noroi in oamenii care aparent par slabi.Ma simt linistita si fericita cu mine.Am asa o liniste in suflet.
Nu mi-a placut niciodata sa ma trag de sireturi cu nimeni. Mai ales sa ma scald in mocirla altora.Sunt satula de gelozii duse la extrem.Chiar simt ca valorez mai mult decat sa-mi pun mintea cu oameni lipsiti de personalitate.Mi s-a reprosat ca am fite.Poate doar ca nu accept orice .Nu sunt o carpa,am o singura viata iar viata e prea scurta ca sa facem compromisuri.Nu am facut niciodata.Imi traiesc viata dupa propriile mele reguli: fara principii impuse de societate.

Tradarea vine intotdeauna de langa tine

Defectul meu cel mai mare e increderea in oameni. Dar viata mi-a dat o lectie prea tare incat vreau sa-mi remediez marele meu defect.Nu pot intelege cum pot exista oameni care iti zambesc iti arata prietenia lor si in realitate nu au in suflet decat invidie si ura.Un vechi filozof spunea ca :''prietenia dintre doua femei e ca un pact dintre doua razboaie atata timp cat exista pactul exista si prietenia.''
Se pare ca mergeam pe acelasi drum si eram in competitie,trebuiam eliminata.
Dar o sa iau lucrurile bune.Asta inseamna ca sunt mult mai puternica am mai multa personalitate. Chiar sunt fericita ca mi s-a dat atata importanta.

oglinda constiintei

Zambet fals

Nu am mai scris demult pe blog.Probabil nu am mai fost trista ca am inceput blogul cand eram trista ,stresata.Acum iata-ma dinnou in aceasi postura.Habar n-am ce am dar fumez imi vine sa plang incerc sa ascund starea de depresie cat mai mult dar tot se vede.Uneori indiferenta doare.Simt ceva ciudat .As da orice sa nu simt asta!Vreau sa zambesc. O fac dar fortat.O lacrima in coltul gurii se scurge usor .O sterg repede. Astfel incat nimeni sa nu o vada.Se pare ca zambetul celui care sufera e mai dureros decat lacrima celui care plange.

fericirea exista?

Nu am dormit mai toata noaptea. Iar ieri nu am mancat nimic mai toata ziua.
As vrea sa inteleg ce se petrece cu mine?!Ce mi-ar reda zambetul?Ce m-ar face fericita?
Asta daca ar exista cu adevarat fericirea.Si totusi, ce e fericirea?Exista sau e doar o stare de moment?
Eu cred ca fericirea e doar o iluzie in care noi muritorii tindem sa credem.De multe ori asociem fericirea cu iubirea asta ptr ca atunci cand facem dragoste si ajungem la extaz creierul secreta un hormon care ne da o stare de euforie de bine care dureaza cateva secunde.Aceasta stare o poti resimti si cand gusti din mancarea preferata sau ai o mare implinire.Pacat ca starea de plutire dureaza doar cateva secunde.Sa fie oare aceasta durata fericirii?cred ca fiecare dintre noi avem vise neimplinite si implinirea lor ar insemna fericirea.Dar o data implinite visele tindem sa vrem mai mult sa visam mai sus.
Pana la urma exista o reteta a fericirii?O sa-i aflu vreo data ingredientele?
Uff !!Cred ca am scris numai aberatii filozofice ale unui om stresat!!

Timp pentru un zambet

Vreau sa zambesc sa fiu optimista azi deaceea voi reda o postare mai veche de-a mea de pe un alt blog.Recitindu-l ma facut sa fiu mai visatoare si sa am o stare de bine.

Privesc cerul si ii gust albastrul sau ,zambesc cand ma trezesc pentru ca vreau sa gust din fiecare dimineata ca si cum m-as gasi in fata celei mai superbe dimineti,imi amintesc ca e toamna si ii simt parfumul ei,cobor scarile diminetii si imi urmaresc umbrelele ratacindu-se prin frunzele ruginite.Frunze galbene,frunze rosii si insangerate, cazute in griul asfaltului incalzit de soare.Pamantul e atat de argintiu, cerul atat de pur in albastrul sau,incat as crede ca universul e cuprins de toamna asta cuprins de amintiri. E inca dimineata ,mai am timp pentru un zambet,inca mai am timp sa ma gandesc la azi ,doar la azi.Inchid ochii si ii deschid din nou,in fata mea o frunza se desprinde usor de ultima secunda a existentei sale si se cufunda prin privirea mea intr-un ultim zbor al toamnei.E dimineata in privirea mea ,ziua de azi e atat de perfecta ,superba in fiecare pas,in fiecare bataie de inima ,in acest gust al toamnei ,al frunzelor ruginii.

jurnal virtual

Heloo it is my to looking for?Asa mi-am inceput primul meu jurnal din viata mea.Aveam doar 16 ani pe atunci si am tot continuuat sa ma confesez prietenului meu jurnalul pana la 20 de ani.
Pe atunci se numea jurnal intim acum se numeste blog.Atunci imi spuneam ca o sa raman adolescenta in eternitate....anii au trecut insa cu repeziciune si iata-ma ajunsa la 27 de ani incercand probabil s-o regasesc pe fetita de odinioara adolescenta visatoare care s-a pierdut undeva in farame uitate de vreme.
Cateodata am senzatia ca am regasit-o dar o pierd dinnou...Mi-e atat de dor de ea!
Totusi o parte din ea inca a ramas.Sunt aproape la fel de alintata ,rebela,deschisa ,copilaroasa.
Ce s-a pierdut?Nu stiu nici eu sigur, dar numai e la fel.Poate inocenta,poate optimismul nu mai e la fel.In schimb am adaugat un pic din perversiunea feminina lucru pe care atunci il uram.Am trcut prin prea multe si poate de aceea,dar am infruntat totul si am devenit mai puternica,mai increzatoare.
Uitandu-ma in urma le consider evolutii si totusi de ce imi e dor de ea?De adolescenta de alta data...Probabil cand voi reusi sa o regasesc voi afla raspunsul.