Se pare ca rasare dinnou soarele pe strada mea ploioasa.De fapt anul asta nu prea a rasarit.
Am trait eu cu iluzia asta.Acu 2 saptamani am avut senzatia ca am nimerit intr-un film prost.Era un film careia ii vedem finalul da ma faceam ca nu vad numic.Am vrut sa vad pana unde poate sa mearga diplomatia si perversiunea umana..
Am fost uimita insa cat s-a ingrosat totul.Se pare ca unii nu au bun simt. Arunca cu noroi in oamenii care aparent par slabi.Ma simt linistita si fericita cu mine.Am asa o liniste in suflet.
Nu mi-a placut niciodata sa ma trag de sireturi cu nimeni. Mai ales sa ma scald in mocirla altora.Sunt satula de gelozii duse la extrem.Chiar simt ca valorez mai mult decat sa-mi pun mintea cu oameni lipsiti de personalitate.Mi s-a reprosat ca am fite.Poate doar ca nu accept orice .Nu sunt o carpa,am o singura viata iar viata e prea scurta ca sa facem compromisuri.Nu am facut niciodata.Imi traiesc viata dupa propriile mele reguli: fara principii impuse de societate.