orasul mult visat al copilariei mele

Londra,era candva visul copilariei mele devenit acum realitate.Dar ce faci cand visul se implineste?te bucuri ceva timp de el apoi aspiri catre altceva.Aici e o toamna continuua,ploua mai mereu si orice anotimp dureaza cam 2 sapt apoi toamna isi urmeaza cursul ei in functie de anotimpul inceput; mai calda sau mai rece,oricum aici eu in fiecare zi sunt alta, asa o tin de aproape un an de zile.Casele engleziilor sunt foarte frumoase cand te plimbi pe strazi ai senzatia ca Londra e un oras de poveste chiar si unele blocuri au forma de castele dar inauntru sunt la fel de jegoase ca si ei,defapt astia sunt englezii niste oamenii de fatada,sunt cele mai ipocrite fiinte din univers.
imi amintesc ca acum cativa ani am stat 3 luni in Roma.Acolo era soare oamenii aveau o voce calda eram inconjurata de iubire,aici e exact invers,ploua mai tot timpul,oamenii sunt reci si iti zambesc fals iar iubirea....nici numai stiu ce gust are nu am simtit-o din partea nimanui,doar eu o simt fata de altii,ufff....astept ca intr-o zi sa rasara soarele pe strada mea ploiasa si sa-mi readuca sentimentul acela de iubire pierdut ....ptr ca numai vreau sa zambesc fortat si sa-mi repet mereu aceasi fraza in mintea'' welcome to London!,,... asa la infinit.... nuuu!